M-am hotarat! Gata, voi exclude carnea din alimentatia mea. E toxica cade greu la stomac, nu are carbohidrati - deci nu hraneste, oferind doar senzatia de satietate, deoarece lanturile de aminoacizi proteici ...
In fine nu e moral sa ucizi, deci o viata mai sanatoasa fara carne. Zis si facut. I-am anuntat pe toti din familie de hotararea mea, si fara sa inteleg de ce, toti mi-au ras in nas mai mult sau mai putin voalat. Si pentru ca incercam sa-l conving pe tata-socru la un pahar de vin de beneficiile unei vieti daca nu vegetariene macar lacto-vegetariene, omul mi-a aratat cum stie el sa pregateasca o compozitie savanta de vita, oaie si f putin porc, cu zeci de mirodenii aduse parca acum din Indii. Eu salivam intens si ma intrebam de ce n-as putea gusta macar un pic din combinatia lui delicioasa, ca ok, nu mai mananc carne, dar acum o gura n-o fi foc. Am mancat vreo 10 carnati subtiri si lungi, iar socru-meu ma privea mirat, ironizandu-ma la fiecare carnat. Imi crapa obrazul de rusine, dar pur si simplu nu ma puteam opri. Am plecat ghiftuit spre mama, sa ma plang de slabiciunea mea, unde am gasit-o pe mama si alte doua cucoane rasucind sarmale. Dar ce sarmale delicioase... mai bune ca niciodata. Imi era rau deja de atata vegetarianism, asa ca nici nu stiu unde am indesat o cantitate insemnata de sarmale. Pantecul meu era rotund. Am plecat inciudat spre casa, unde sotia - surprinzator - gatea. O minunata ciorba acra de coaste si friptura din porcul de la tara. A fost minunata si ciorba si friptura, iar eu abia ma mai taram. Am reusit sa adorm cu o indigestie cumplita, dar gandindu-ma la ce vointa de kkt am avut mi-am amintit de carnatii lui socra-meu si mi s-a facut o foame cumplita, drept pentru care am mers la frigider si am mancat si restul de friptura. Unde dracu a incaput atata carne intr-un vegetarian?
