Într-o zi din nefericita mea copilărie, am făcut şi eu o afacere bună. Da, doar una, pentru că de obicei eram atât ciuca bătăilor, cât şi veşnicul fraierit în afacerile "dă-mi clasorul cu timbre că-ţi dau două surprize". Cum spuneam, pierdusem toate jucăriile în favoarea a vreo sută de surprize de la guma Turbo.
Şi a venit minunata zi în care mi-am găsit şi eu fraierul în persoana unui vecin de bloc. Am dat surprizele pe cateva clasoare cu timbre valoaroase, o minge de piele, un ceas Pobeda automatic adus din Iran, o lanternă straşnică şi câteva mărunţişuri precum un lanţ de tinichea de pus la gât, un portofel de piele şi o lingura de argint masiv. M-am dus acasă mândru de mine nevoie mare şi am ascuns obiectele din cauza unei presimţiri nefaste. Când au ajuns părinţii mei acasa, au ajuns şi părinţii celuilalt. În 20 de minute 2 perechi de părinţi discutau ceva foarte grav după toate aparenţele. Am fost chemat în bucătarie unde se discutau lucruri grele şi întrebat nişte chestii. Am mărturisit tot, dar n-am uitat să amintesc că a fost un schimb cinstit. Nu s-a ţinut cont de asta şi am fost silit să dau obiectele dobândite îndărăt. Nu cred că interesează pe nimeni faptul că am plâns înfundat toată noaptea, deoarece nu înţelegeam cum rămâne cu jucăriile mele, pierdute în schimburi catastrofale. Ai mei m-au bătut tot pe mine, cand am fost "fraierit" şi nu s-au dus să-mi dobândească lucrurile înapoi. Nu-mi părea rău după lucruri, căci multe dintre ele îmi erau inutile. Ce să fi făcut cu un ceas cu o brăţară de 3 ori mai mare decât închietura mea, ori cu lanţul de tinichea? Dar îmi plăceau şi le câştigasem pe drept, însă cineva mai puternic decât mine se căcase în regulile noastre, ale copiilor.
Cam aşa stau lucrurile şi cu România. Fac tâmpiţii aştia care ne conduc nişte treburi de-ţi stă mintea în loc de la atâta tupeu. Îşi ţine preşedintele amanta pe funcţii, ia el decizii privind siguranţa naţională, decide el soarta a douăzeci de milioane de români? Da, face de toate, căcându-se în regulile bunului-simţ, ale legilor, ale omeniei. Nu există absolut nici o regulă logică după care funcţionează această ţară acum. Dacă mâine se dă o lege conform căreia unul din trei oameni vor fi spânzuraţi, nu se va mira nimeni şi singurul gând va fi cum să nu fim cel de-al treilea.
Scutul anti-rachetă ce va fi făcut fără nici o îndoială pe banii noştri (şi sunt convins că nu i-a cerut nimeni asta preşedintelui, dar s-a oferit el) ne va aduce de fapt o ţintă pe spate. Şi cine se teme de Iran dă dovadă de o naivitate zdrobitoare. Problema SUA nu e nici pe departe Iranul pe care il poate mânca pe pâine la micul dejun. Mă uluiesc toţi aceşti analişti politici care spun nişte treburi importante şi dezbat raza de acţiune a rachetelor iraniene. Mă tot întreb dacă sunt proşti făcuţi gramadă ori ticăloşi peste măsură. E oare cu putinţă să fie toţi ticăloşi?? E oare cu putinţă să fie toţi atât de slab pregătiţi în domeniu??
Căci dacă e să n-o dăm pe după vişini, chiar presupunând că Iranul ar apuca să lanseze o rachetă, n-ar avea absolut nici un motiv să lovească Balcanii, chiar dacă americanii au baze aici. Prima şi ultima ţintă ar fi Israelul. Cum dracu să fie atât de stupizi încât să ia la ţintă România?? Ar avea oare rachete nelimitate? Ar avea oare vreun interes să brăzdeze cerul Rusiei cu rachete? Ce ar obţine, chiar presupunând că ating Constanţa? Ar avaria grav o bază americană sau ce? Ok, şi? E la mintea cocoşului că dacă ar lansa rachete le-ar lansa spre Israel ! Ar lansa 1000 de rachete pe zi, pană la epuizarea stocului, căci de fapt despre asta e vorba. Despre Israel şi evrei.
De ce a fost atacat Irak-ul şi Afganistanul? De ce urmează Iranul, Siria şi apoi orice mişcă în orientul mijlociu? Pentru că sunt ciudaţi musulmanii sau pentru că sunt urâţi la faţă? Nu, nu e vorba nici de petrol şi nici de alte abureli. E vorba doar de existenţa veşnic periclitată a micului stat sionist. Americanii (evreii) nu-şi mai permit nici un moment de întârziere, deoarece dacă ar face-o, în următorii 10 ani hegemonia lor ar lua sfârşit. Mari coloşi economico-militari se ridică de la răsărit. Şi cum spuneam, nu Iranul e problema, ci China şi Rusia. E drept că şi dezvoltarea economică a lumii musulmane e un pericol, dar mai îndepărtat. Economii puternice în Orient, înseamnă de fapt posibilitatea coagulării lumii arabe şi atunci într-adevăr ar avea un adversar pe măsura.
Dacă China şi Rusia - ca să nu mai vorbim că la această forţă colosală, într-un anumit context s-ar putea adăuga India şi lumea arabă coalizată - şi-ar uni forţele, ar fi fără îndoială cea mai mare putere economică-militară a tuturor timpurilor. În 25 de ani, mai cu seamă China, dar şi Rusia, pot obţine hegemonia Terrei fără un avion sau o rachetă, subjugând-o pur şi simplu economic. Nici Japonia nu doarme în scutece, având poliţe mari de plătit. Să mai amintim de Serbia sau Germania care fierbe cu grumazul strivit de cizma .... ştiţi voi care. America are nevoie să distrugă totul, pentru că nu poate ţine pasul cu expansiunea economică a extremului orient. Pentru acest motiv şi-a instalat bazele aici, în gura Mării Negre şi nu pentru Iran. Iranul e doar o mică parte din schema de distrugere pe care unchiul Sam o ţine pe genunchi.
Întreaga lume Iudeo-anglo-saxonă stă agaţată de mişcările USA, iar ele, statele unite nu mai au timp de poveşti, pentru că ceasul puterii lor ticăie. Şi cine nu înţelege asta, apare ca un clovn la televizor şi mănâncă kkt despre rachetele iraniene.
Revenind la nefericita mea ţară, să vă dezleg misterul exemplului de la începutul articolului. Băsescu face, drege, se închină la stapâni (face politica înţeleaptă a statului în genunchi în faţa sultanului). Dar ce s-or face ei dacă vine ta-su acasă şi toate regulile jocului de până acum sunt de fapt doar jocuri între copii? Chiar dacă Băsescu moare (sper să trăiască căci sunt creştin şi nu doresc răul nimănui) o să privesc cu plăcere la încarcerarea nenorociţilor de Boc, Udrea, Berceanu, etc. Numai să vină părinţii acasă ... să vină părinţii ...
