Nu vreau să trăiesc din idealuri,
Nici să mă-nchin vreunui zeu,
Vreau să trec pe ale râurilor maluri
În mijlocul naturii, doar tu şi eu.
Lasă-ţi principiile tale amorfe
Şi treci de partea mea fără frică
Uită-ţi spaţiile tale limitrofe,
Vei deveni mai mare, nu mai mică.
Nu-ţi place oare natura vioaie?
Şi viaţa ce pulsează vijelios?
Când totul se cufundă în ploaie
Câmpul devenind atâta de frumos . . .
Codrii din juru-ţi nu te apasă
Sau zidurile crunte şi reci?
De ce să-ţi pierzi viaţa frumoasă?
Când poţi şi tu prin ea să treci.
Nu-i frumos tumultul tineresc?
Elanul şi legănarea unui vals?
Peisajul acesta atât de pământesc
Decât idealul tău ce este fals?
Îmi dai dreptate uneori fugind
Cu gândul doar din chilioara ta,
Vii lângă mine răspândind
În miresme voalate tinereţea .
Fălticeni 1964
Comments (0)
Powered by !JoomlaComment 4.0 beta1
