De ce trăim într-o lume patriarhală? Simplu, pentru ca femeile nu sunt capabile s-o conducă.
Dacă cineva ar încerca să-i aburească pe bărbaţi să iasă la un marş împotriva femeilor, acel cineva şi-ar lua cel mult un pumn în gură, asta dacă l-ar băga cineva în seamă.
Femeile însă sunt uşor de manipulat şi întodeauna răspund la stimulul "antibărbaţi". Fireşte că nu una frumoasă şi fericită ci desigur una frustrată şi urată.
Noi bărbaţii iubim femeile. Le iubim uneori tandru, alteori cu ciudă şi disperare, alteori adânc şi liniştit. Le iubim, căci sunt frumoase şi ne umplu vieţile. Ne dăruiesc copii şi au acel sărut fermecat ce ştie să vindece atât o inimă rănită cât şi o zgârietură care ustură. Cei mai mulţi bărbaţi le şi respectă. Nici n-ar avea cum altfel devreme ce ele ne sunt mame, surori, soţii şi fiice. Uneori şi amante sau profesoare, educatoare, asistente şi alte o sumedenie de meserii ce nu s-ar închipui fără femei.
Şi ele ne iubesc pe noi. La fel de calm, disperat sau tandru. De multe ori ne manipulează în fel şi chip, iar noi ne lăsăm manipulaţi precum nişte uriaşi proşti avizi de frumuseţe şi de iubire. Precum un Trol ca cel din antetul site-ului care intră într-o sală de operă târând o bâtă după dânsul şi răcnind amarnic, apoi, odată cu primele acorduri ale divinei Barrcarolle a lui Offenbach să împietrească amuţit de atâta frumuseţe.
Ele, ele, mereu ele. Aproape că nu există alt subiect pentru bărbaţi. De la adolescentina dorinţă disperată de a "marca" şi până la glumele cu nevestele exasperante, fie că suntem la serviciu, la bere sau ne petrecem noaptea de revelion la Paris e subiectul preferat şi nelipsit.
Acest melanj minunat între cele două jumătăţi ce au fost despărţite dintr-o unitate iniţială şi androgină înseamnă o dulce căutare menită să ne înveţe iubirea. Adam nu se putea iubi pe sine însuşi, astfel că a fost despărţit în două jumătăţi ce se caută necontenit.
Dar Eva, conform structurii ei pleacă mereu urechea la şarpe. Acum şarpele - foarte veninos dealtfel - e SUA. Cele care, la ele acasă, au reuşit să-şi distrugă unitatea de bază a societăţii - familia. Familia americană a fost decapitată, iar acum modelul e exportat cu succes. Şarpele le-a oferit un nou măr otrăvit evelor.
Imaginea bărbatului ticălos care abia aşteaptă ca ele să plece la coafor, pentru a băgă un deşte în curu' propriului copil. Imaginea bărbatului ticălos care la serviciu hărţuieşte colege. Imaginea bărbatului ticălos care nu se mai poate abţine dom'le de la viol.
Despre băgat deştu' în curul propriului copil, în calitate de tată nu pot spune decât un singur lucru: Trebuie să fii tare prost să crezi aşa ceva. Desigur că propaganda americană încearcă să ne convingă permanent de acest lucru, dar aşa ceva nu există. Nici ţiganii şi nici altă rasă de pe pământ nu simte nevoia să-şi molesteze progenitura. Nici măcar noi moldovenii (eu unul sunt aşa ceva) care nu avem nevoie de telefoane căci ne vedem la "Ştirile de la ora 5" şi astfel ştim unii de alţii, nu simţim nevoia să ne molestăm fiicele. Mai violăm noi câte o babă, dar asta doar aşa ca să vedem că ne-am făcut băieţi mari şi să ne vadă tanti Maria la ProTv.
Lăsând gluma la o parte, da o afirm cu toată tăria. Nimeni nu-şi abuzează progenitura! Nimeni. Iar cei care cred prostiile astea sunt tâmpiţi. Păi când stai tu acolo la maternitate, aruncând priviri disperate spre sala de naşteri unde soţia ta zămisleşte, pai te cuprinde nene un tremur de eşti gata să cazi în nas. Şi atunci te ridici şi te învârţi ca un apucat, apoi iar te aşezi că-ţi pierzi suflul şi echilibrul. Şi când în sfârşit poţi să intri să vezi micuţa creatura, în drumul de câţiva metri până la salon îţi freamătă narile ca o eşarfă în vânt şi lacrimile sunt abţinute cu greutate. Apoi vezi cu ochii tăi, în braţele femeii iubite minunea de s-a săvârşit şi lumea toată începe a se cutremura preţ de câteva clipe şi din nou trebuie să te ţii de ceva. Micuţa creatura e acolo mişcând ca o păpuşă vie şi o iei un pic în braţele tale. Dacă îşi închipui vreo urâtă de la marşul paraşutelor că există vreun moment mai magic în viaţa unui bărbat, se înşeala.
Şi cum apoi, după ce-l speli la fund când te priveşte neajutorat, după ce-i razi cu stângăcie mere şi biscuiţi, după ce-l îmbraci şi-l duci de mânuţă la prima zi de şcoală, suferind emoţionat pentru spaima lui, după ce suferi şi te bucuri pentru fiecare succes sau nereuşită, apoi îi bagi un deget în fund? Cât de proastă poate fi o femeie să creadă această propagandă deşănţată?
Dacă ar exista pe lume tribunale drepte, ar trebui închişi cei care au inventat propaganda asta, pentru că ea atentează la cel mai fin şi mai delicat motor social - familia.
Revenind la marşul urâtelor, cică el e anti-viol şi anti-hărţurire. Ceee? Păi credeam că există o lege împotriva violului! Atunci despre ce e vorba? Despre hărţuire. Aha.
O prietenă îmi explica ieri - fiind eu încuiat - cum era ea să mănânce bătaie de la un bărbat, într-un magazin. Şi mai era şi operată săraca. Şi asta doar pentru că l-a admonestat să nu se bage în faţa ei la coadă. Şi el, acolo, de faţă cu toată lumea dorea să o bată şi o înjura amarnic. Am ascultat-o cu băgare de seamă, apoi am întrebat-o: "Bine, bine, dar ce are asta a face cu hărţuirea?" N-a ştiut exact ce să răspunză, pentru că desigur nu avea nimic de-a face cu presupusul război dintre sexe. Atacatorul trebuia acuzat de atac într-o lume normală. Eu personal am fost atacat de zeci de ori în locuri publice, ba chiar şi bătut.
Să nu mai vorbesc de SUA, unde din cauza valiumului sau din pastele mamii lor ce alte cauze, violenta e mult mai mare. Unul intră cu un automat în şcoală şi rade tot. Aşa că hai să vorbim despre violenţă şi despre motorul ei subtil. Oare cine e de vină pentru micul descreierat care începe să tragă cu arma în mulţime?
Oare nu cumva TU DOAMNĂ? Unde erai când micuţul suferea frustrat cine ştie ce depresii? Ştii că toată clasa râdea de el înainte de a-şi procura automatul? Ştii că te-a ameninţat de zeci de ori că se sinucide? Nu, nu ştii stimată doamnă, pentru că tu făceai carieră în pizda mă-tii, preocupată de un proces de hărţuire pentru că şeful a făcut un banc cu colegii vis-a-vis de sânii tăi.Cine ţi-a crescut copilul câtă vreme tu erai la serviciu?
Aşa că invit urâtele la un marş pentru revenirea lumii pe făgaşul său normal. Mamele să crească copiii sănătoşi fizic şi psihic, iar bărbaţii să le aducă cele necesare. Fireşte că trebuie să existe legi care să apere femeile, dar şi membrii mai slabi ai societăţii faţa de cei mai puternici.
Credeţi dvs. doamnelor că dvs. aţi dat legi împotriva violului? Nu, noi bărbaţii le-am dat, pentru că dacă cineva ne-ar viola femeia iubită sau mama l-am ucide pe acela cu propriile noastre mâini. Încă de la legea lui Moise există cutumă de a fi omorât cu pietre cel care siluieşte o femeie. Nici un sistem de drept din lumea asta - oricât ar fi de primitiv - nu permite violul.
Iar dacă cineva mi-ar hărţui mama, sau soţia, sora sau fiica nu l-aş strânge de gât? Există deja legi pentru ameninţare. O lege privind hărţuirea n-ar face decât să dea naştere la o discriminare "pozitivă". Dar poate că tot răul e spre bine. La fel cum în state şi chiar în Europa de Vest, bărbaţii ignoră femeile sau fug de ele de teama "hărţuirii", fie şi la noi aşa.
Poate, cu această ocazie nici un manager nu va mai angaja femei, astfel că lumea va intra în normalitate întrucâtva.
Şi doamnelor, nu uitaţi un lucru. Peste tot se pedepseşte şi tentativa de viol. Adică unu te prinde în lift şi te pipăie, da, poate face puşcărie. Cât de bine se aplică legea la noi, asta e cu totul şi cu totul altă poveste.
Închei rugând uratele frustrate de la marşul paraşutelor - pentru că orice acţiune provoacă o reacţiune - să "MARŞ ÎN BUCĂTĂRIE"
Trebuie să recunosc că privind la frumoasele de mai jos, am simţit imediat un impuls violator. Deci da, au şi ele dreptate.
