E ceva ce nu înţeleg în relaţia cu sexul frumos. Nu neapărat cu doamnele ci mai degrabă cu întreaga conspiraţie atitudinală feministă. Deschiderea spre libertatea sexuală, dorinţele sexuale înfrânate de sute sau poate de mii de ani, wc-urile americane unisex si lipsa oricărei discriminări, au adus lumină în încurcatul eros feminin.
Acum putem vedea pretutindeni femei „deschise” în gândire şi libere în exprimare. Ele nu mai sunt oropsite de către bestia masculină, ce prin construcţia sa plină de gelozie le-a înfierat, închis şi subminat sexualitatea.
Acum dânsele pot aştepta un taxi în mijlocul unei intersecţii, îmbrăcate sumar peste implantul cu silocon, fără ca mitocanii – cu excepţia câtorva primitivi – să le observe şi să le arunce vorbe cu tentă de mahala.
Acum ele se pot duce la locul de muncă egal şi nediscriminatoriu, să-şi etaleze decolteul şi au dreptul să-l acuze de hărţuire sexuală pe oricare privitor.
Au şi dreptul de a fi uluite sau după caz dezgustate când un bărbat observă că pantalonii mulaţi, cu imprimeu de leopard sunt atât de strânşi pe trup încât dezvăluie anumite subtilităţi anatomice. El observatorul dezgustător, care şi-a aruncat privirea în mai ştiu eu ce fanta dezvăluită de către îmbrăcăminte e penibil cu P mare. De ce nu îşi vede de treaba sa şi aruncă astfel de priviri indiscrete?
Până şi dansatoarele de pe mesele cluburilor au dreptul de a fi mirate şi scârbite când anumiţi mitocani nu realizează că ele acolo fac o artă ce nu are nici un fel de legătură cu sexul vulgar, aşa cum apare el în mintea bărbaţilor.
Ele, la modul general, sunt doar frumoase şi atât. Iar acest lucru trebuie să funcţioneze doar atunci când doresc ele. Farmecele feminine trebuie în mod imperios necesar să treacă neobservate până în momentul în care doresc ele să se observe.
Şi atunci când cunoaştem o doamnă într-un local, iar ea se unduieşte frumos pe ritmuri latino, folosindu-te pe post de bară de streaptease, se poate uşor constata cât de lipsiţi de intuiţie şi perspicacitate suntem noi bărbaţii. În zori avem gânduri negre şi murdare, dovedind – pentru a câta oară? – că nu am înţeles corect mesajul lor. Doreau doar să se distreze un pic şi tocmai eram la îndemână.
E la fel de adevărat că odată cu revoluţia sexuală a sosit şi dreptul de a NU mai face gospodărie. Chestia cu întreţinerea casei e una demodată, ţinând mai mult de evul mediu decât de contemporaneitate. Gătitul, spălatul, călcatul şi dereticarea sunt chestiuni perimate, la fel ca maternitatea cea strâmbătoare de şolduri.
În consecinţă noi bărbaţii trebuie să învăţăm multe lucruri noi dacă vrem să fim nişte americani model. Că treburile casei şi statul cu copilul sunt practici masculine în vest asta o ştim cu toţii. Ce nu am înţeles însă o parte dintre noi – printre care şi eu – e următorul lucru:
Dacă trebuie să le privim „egal”, fără a ţine seama de sexualitate, dacă trebuie să avem grijă de case şi copii, atunci la ce mama dracului mai sunt bune?
