Marea revoluţie căpşunară din noiembrie

Share Button

capsunariNu au avut niciodată nimic de spus. Nimeni nu i-a întrebat nimic. Acasă erau săraci şi făceau poze pe lângă maşinile domnilor, iar ciocanul cu cinzeaca de rachie la cârciuma din sat era singura bucurie. Fără şcoală, fără viitor, cu palma de pământ rămasă moştenire vândută şi trăind într-o ţară care nu le-a oferit nimic, au ajuns nişte lumpeni, vorbitori de politică la cârciuma cu masa de biliard. Când băutura a ajuns prea scumpă, fără dobitoace şi fără pământ, cu o soţie cu un plod în burtă şi alţi doi în bătătură, aceşti dezmoşteniţi ai sorţii au plecat. Unde au văzut cu ochii. Nu se punea problema de o viaţă în demnitate, nici de “pursuit of happiness”, ci de supravieţuire.

Acolo, în Spania, Italia, Germania sau UK au ajuns sclavi. Sclavi moderni, plătiţi cu un sfert faţă de un localnic. Înjuraţi, obligaţi să se adapteze la o lume care nu-i vrea şi nu-i acceptă, dar mai ales care le cere să se întoarcă acasă. Dar acasă ce să facă? Acasă totul era distrus, iar propria ţară era o colonie occidentală, unde marile puteri ale lumii veneau să-şi umple buzunarele, apoi plecau pentru a face loc altor vulturi. Acasă nu aveau nimic decât balabusta cu plozi care acum se ţinea cu un văr de-al doilea  şi care în orice discuţie telefonică aveau un singur refren:”Mă, tu nu te gândeşti la copiii ăştia? Trimite şi tu 200 de euro”.

N-am fă, răspundea căpşunarul nervos, ştiind prea bine că Audi ăla vechi de 10 ani, cu care va rupe el gura târgului acasă, trebuie plătit. Trebuia plătită şi chiria pentru magherniţă şi încălzirea şi întreţinerea. De la o zi la alta, căpşunarul simţea ca şi acasă că înoată, fără a putea ajunge la mal. Îi era milă de balabustă şi în nopţile grele de singuratate, visa că se va întoarce acasă cu kilograme de ciocolată pentru copii, în acel Audi negru cu geamuri fumurii şi numere străine, înţolit ca un zeu. Asta îl ţinea în viaţă, pentru asta muncea zi de zi. Pentru asta suporta durerea de măsea fără a merge la doctor şi durerea de stomac tratată după ureche. Oricum n-avea asigurare.

Localnicii când îl vedeau îşi trăgeau mai aproape copiii ori îşi duceau instinctiv mâna la portofel. Poliţia îl oprea şi dacă mergea cu un tabletă în mână să-l întrebe de unde a furat-o. Era mai rău ca în ţară, numai că aici avea ce mânca şi trăia într-o lume … altfel. O lumea mai frumoasă şi mai elegantă. Se gândea cu dezgust la drumul neasfaltat din sat şi la prietenii lui care se chinuie acolo. Unde o fi Vasile? Dar Ion? Şi Mariuca oare ce s-o fi făcut? Şi atunci îl apuca un dor şi o jale de plângea toată noaptea. Avea deja 35 de ani şi toată viaţa trăise ca un câine. Bătut, alungat, jignit. Dacă lumea ar fi avut un chip, cum ar fi lovit-o el cu pumnii şi cu picioarele.

Când Băsescu le-a cerut ajutorul, căpşunarii au simţit că sunt buni la ceva pe această lume. Că suferinţa lor de acolo n-a fost zadarnică, pentru că acum, pentru prima oară în viaţă, cineva are nevoie de ei. Nu mai erau ai nimănui, nu mai erau precum câinii alungaţi.

Lor li se cerea ceva !

De la această cerere şi până la sanctificare n-a fost decât un pas. În scurt timp, persoana lor a devenit sacrosantă, intangibilă şi în afara oricărei judecăţi umane precum împăratul Nero al Romei. Ei şi numai ei ştiau ce e bine, chit că în afară de Taraf TV nu se uitau la nimic pe satelit şi că nu citiseră nici o carte în viaţa lor.

După modelul “dă-i prostului putere şi ai să vezi ce orori săvârşeşte”, acum cei de acasă erau “asistaţi social”, leneşi şi dezinformaţi. Ei erau în schimb un model de viaţă, muncă şi dinamism, un exemplu clar de cum se reuşeşte în viaţă. Şi-au dezvelit colţii şi au început să mârâie la balabusta de acasă, la prieteni şi la oricine îi contrazicea.

Reperele lor morale erau practic inexistente, aşa că nu au fost deranjaţi când preferaţii lor încălcau legile şi aglomerau intenţionat secţiile de votare, când mituiau votanţii sau când pur şi simplu făceau propagandă împotriva interesului naţional. Dă-o dracu’ de ţară, că nu ne-a dat nimic, păreau ei să spună.

Fără să gândească – Doamne fereşte – ceva şi fără să ştie precis ce fac, au ieşit în număr mare la vot. Vai nouă celor care nu le-am asigurat toate condiţiile! Vai nouă asistaţilor social de acasă care nu am achiesat la dimensiunea sacrosantă cu care s-a acoperit “diaspora”. Caz penal, caz penal, au început să strige bieţii căpşunari, răniţi în amorul propriu. Pentru prima dată li se cerea ceva, iar ei nu putea răspunde “prezent”? Ce dacă nu mai trecuseră pe acasă de 5 ani? Ei ştiu mai bine ce are nevoie România.

Tâmpeniile au continuat să curgă în rândurile căpşunarilor care nu înţeleg mai nimic din viaţă. “Ne-am luat ţara înapoi” spuneau ei cu mândrie patriotică, deşi o luaseră de la Băsescu spre a o da cui le-a recomandat Băsescu.

Am învins! Dar nu e de ajuns. Trebuie să pornim o revoluţie, care să ne facă pe noi căpşunarii miezul lucrurilor. Cei 400.000 de căpşunari, hoţi de buzunare şi asistente de bătrâni au pornit “revoluţia”. De acum încolo, vocea lor se va face auzită. De acum încolo, ei vor conduce lucrurile spre mai bine. Păi nu ei trimit bani hoaştei bătrâne şi puturoase care i-a purtat în pântece? Iaca n-o să mai trimită dacă bătrâna nu zice ca ei. Dar balabusta care îi înşeală cu văr-su? Nici ea nu va mai primi cei 150 de euro pe care îi trimiteau cum-necum acasă. Cât despre ceilalţi, căpşunarul va avea grijă să crape de necaz când va veni acasă cu un BMW nou.

Share Button

23 thoughts on “Marea revoluţie căpşunară din noiembrie

  1. Si daca vrei, imi poti spune TOVARĂŞ. E un cuvânt minunat, deşi ca să fiu tovarăşul tău trebuie să mai faci vreo 15 ani de şcoală, să mai citeşti nişte cărţi, să mai umbli prin lume …

  2. Pai na … o duce bine omul. Ii place acum, s-a ingrasat ca orice basist in ultimii 10 ani si s-a facut cat un hipopotam. Sa nu-l prinda ignatul pe picior gresit, ca se trezeste in farfuria vreunui crestin 🙂

  3. :))))))))) “Iar in al treilea rand, toata stralucirea mea nu sta-n ceafa, ci sub ea…” ghici ce e sub ceafa , e o burta maaare plina de grasime si sub burta ??? e … stralucirea lui :))))))))))))

Leave a Reply

Your email address will not be published.