Viata unui barbat casatorit inseamna uneori multa suferinta, chiar daca sotia sa e o sotie buna. Dupa cum stiu cei care au citit ultimul meu blog, mi-am dorit foarte tare sa petrec sarbatorile de iarna singur si netulburat. Nu stiu cum se face dar a aflat toata lumea de planul meu – inclusiv sotia – si totul, dar absolut totul a luat o intorsatura cum nu se poate mai nefericita.
Astfel, in virtutea iubirii ce mi-o poarta, nevasta-mea a renuntat la orice alt plan ca sa fie cu mine 24h/zi, si stiind ca nu suport aglomeratia si ca as prefera mai degraba o bataie buna in beciurile securitatii decat o zona unde romanii se calca pe picioare dintr-un motiv sau altul, ea a decis ca vom face revelionul – unde altundeva decat? – la Romexpo!!Cand m-a anuntat am avut cateva momente de usoara zbatere a barbiei, pometilor si a ochiului stang, plus cateva zvacniri necontrolate ale gatului, dar am depasit momentul si am inceput sa fac ceea ce ar face orice barbat; sa rog, sa implor si in cele din urma sa plang. Inutil insa, intrucat hotararea fusese luata irevocabil. Am zambit tamp pret de vreo 4 ceasuri, stand pe canapea, privind in gol si imaginandu-mi cum voi fi inghesuit de 10.000 de oameni. Daca exista o locatie cu 10.000 de oameni la un loc, nevasta-mea l-a gasit si a facut rost de bilete. Sigur ca la prima vedere lucrurile nu par asa grave, dar daca ma gandesc ca pe langa multimea infernala de la Romexpo va fi o multime infernala si pe sosele sau ca in afara de nevasta-mea acolo va fi intreg colectivul de la firma unde lucreaza, atunci va puteti imagina o scena cu mine in postura de monument tacut al durerii si iuresul zvapaiat al nevesti-mii si a colegilor ei. Ce a determinat-o sa opteze pentru Romexpo e greu de intuit in conditiile in care a renuntat la o excursie de 18 zile in INDIA, dar pot sa banuiesc doar ca nefericirea mea e elixirul ce-i mentine tineretea nealterata. In afara de asta, rudele, prietenii si cativa copii de pe strada au venit sa ma vada in numar mare. Unii dintre ei au dorit si sa ma atinga sau sa ma pupe, ceea ce ma trezea din cand in cand din starea de reverie si ma facea sa-mi sterg inciudat barbia cu dosul palmei cu degetele larg rasfirate. In fine, dupa un Craciun petrecut crestineste, cu un brad care ma privea dusmanos, cu multi oameni la mine in casa, cu doi copii a caror activitate predilecta a fost sa ma traga fiecare de cate o ureche ore in sir, am scapat pentru cateva ceasuri (probabil cat au dormit cei tocmiti de Doamne-Doamne sa-mi faca in ciuda). A doua, a treia si a patra zi de Craciun le-am petrecut cu sotia, copilul sms-urile, propunerile de viitor, socrii, parintii, cateva gagici pe care nu le-am vazut in viata mea, dar care pare-mi-se o cunosteau pe nevasta-mea, si cu dorinta sincera de-a desfiinta sarbatorile de orice fel. Ultima zi a anului a fost un regal al durerii, un adevarat recviem (va rog nu ma corectati, e forma in lb. romana din latinescul requiem). N-am reusit sa dorm deloc din pricina zgomotului facut de oamenii ce descindeau din tramvai direct la mine in casa (cred ca au montat astia de la primarie din greseala o statie la mine). Seara, dupa o repriza de rugaminti inutile, am plecat spre “Vanghelion” intr-un mars al tacerii si impacarii cu sine si cu lumea. Cortegiul a fost alcatuit dintr-un milion de masini ce rulau incet dinspre dr. Taberei, Militari si Crangasi spre Piata Presei. Am parcurs deopotriva cu ceilalti participanti la mars cei 10 km in doua ore, apoi am constatat ca nu exista acces cu masina in parcarea Romexpo din pricina unui santier in lucru. In sfarsit am ajuns la coada de la intrare, am parcurs-o in nici 30 de min., am zambit frumos din fatza si din profil bodyguardului care mi-a pus o mana in piept sa verfice daca nu cumva am falsificat biletele, si am intrat impins de doua luptatoare sumo. Doream sa ma asez undeva jos, astfel ca mi-am dat seama de un adevar terifiant. Dintr-o regretabila eroare biletele mele erau rupte de restul grupului si ne ofereau cele mai proaste locuri din imensa sala, undeva la etajul 2, fara lumina sau caldura. Pentru ca eram cumplit de obosit am dorit sa ma asez pe locul harazit de soarta dar o duduie f. grasa care deja infuleca, m-a anuntat ca locurile “e ocupate”. Atunci am intrezarit prima raza de lumina din luna Decembrie. Inima mi s-a umplut de speranta si pentru cateva momente am auzit sunete dulci de clopotei si zurgalai, care insa s-au stins repede si in locul lor am auzit gura sotiei care tipa la telefon. In cateva momente am primit niste locuri undeva langa scena – cica cele mai bune – unde multimea isi tot inmuia marginile hainelor in paharele mele. Mi-am dat seama repede ca era o problema cu locurile, si ca acele locuri fusesera promise altcuiva in cazul in care – asa cum era de asteptat – noi nu am fi venit. Mi-a fost mila de cei dati la o parte si urcati sus, asa ca am mai rugat-o odata pe nevasta-mea sa mergem, apoi am plecat singur, m-am intors peste o ora s-o iau si pe ea, si am mers acasa. Era doar ora 1:00 insa eu eram nedormit de foarte multa vreme asa ca n-am fost in stare sa ma apar. Sotia mi-a reprosat incurcatura cu locurile, amintindu-mi ca daca eram mai hotarat sa vin nu s-ar fi ajuns in neplacuta situatie, si ca acum trebuie sa rezolv situatia si sa mergem undeva intrucat e doar ora 1:00 si ea nu vrea sa … si nu vrea aia … si ailalta …. Am condus in tacere fara nici un sunet in afara de cel provocat de masele mele ce se sfaramau. Am dat cateva telefoane la prieteni ce ma invitasera cu cateva zile in urma in diverse locuri si in cele din urma l-am gasit pe un amic vesel nevoie mare intr-un club de fitze si cu doua locuri libere la masa. Am pornit intr-acolo, insa nevasta-mea a inceput sa se planga de rochie, ca nu-i pentru club si ca sa mergem acasa sa se schimbe. Am tras pe dreapta si am privit-o cu interes, studiindu-i fiecare trasatura si ajungand la concluzia ca e sincera 100% cand spune ca vrea alta rochie. Am tras si concluzia fireasca ca sunt un om rau. Ce dorea in fond biata fata? O rochie ptrivita pentru club. Atat!! Evident ca am ajuns acasa unde patul mi s-a parut a fi izbavirea. Nevasta-mea a plans si mi-a reprosat ca sunt ticalos si ca doresc sa-i distrug sarbatorile. Ca ea nu vrea acasa de revelion. N-am reusit sa dorm nici macar o secunda, dar intr-un gest de protest absolut nici n-am deschis ochii. Mi-a vorbit fara intrerupere pana pe data de 02.01.08 cand a cazut intr-un somn adanc. Zilele de 3,4 si 5 ianuarie le-am petrecut sarbatorind dracu stie ce. Mai trebuie sa sarbatoresc vreo doua zile si am scapat. Ma intorc la munca sa ma odihnesc.
