Într-o zi ma anunta un coleg ca trebuie sa merg urgent la sefu` in birou . Întreb despre ce e vorba, si prind o aluzie subtire ca ar fi vorba de o promovare.
Acum nu stiu ce sa fac; Protocolul spune ca ar trebui sa bat la uşă, ceea ce şi doresc sa fac, dar ma razgandesc subit, întrucat mă gândesc că bătând la uşă, aş da de înţeles că eu îmi închipui că şefu ar face ceva deplasat la birou... Şi cum nu doresc să dau nimic de bănuit, decid că-i mai intelept sa intru fară sa bat. Voi tuşi mai tare ca să-mi anunţ cumva prezenţa, apoi voi apasa clanţa;
Zis si facut, şi mă trezesc faţă în faţă cu şeful, care o ţine părinteşte pe genunchi pe Lili, care se ridică brusc spunând: "Mă scuzaţi domnule director; sunt neîndemanatică şi am cazut".
Dracii dracilor să mă ieie... Acum nu stiu exact ce sa fac... Sunt aproape în mijlocul încăperii, şeful se uita ca trăznit la mine, Lili îsi aranjeaza fusta - cu o seninătate care mă ucide - încercând zadarnic s-o faca mai lunga decat e, iar eu mă intreb dacă să ies sau nu. Aş putea ieşi, dar astfel, şeful ar crede ca eu consider că făcea ceva nepotrivit, ori eu eram mai mult decât dispus să consider ca n-am vazut absolut nimic sau c-am avut halucinaţii. Dacă ramaneam, deci, pretinzând că nu am vazut nimic, şi că oricum nu sunt de pe planeta asta, era mai bine, deci am decis sa astept.
Lili parea acum extrem de stingherită, astfel că spuse: "Dom` director, eu ... am iesit", si se îndreptă spre usa. Eu am observat - blestemat fie spiritul meu de observaţie - că avea bluza deschisa larg, la spate. Am afurisit din toţi rarunchii situatia, şi cum şeful mi-a cerut întodeauna să am iniţiativă şi să iau decizii, am luat ...taurul de coarne. Mi se părea o tragedie ca ea să iasă astfel din cabinetul domnului director ... unde eram şi eu. Ce-ar fi gândit ceilalţi? Numai o părticică a acestui gând infam era suficient pentru a mă face să roşesc teribil. Am anuntat-o... Daca nu i-as fi spus, risca sa iasa din birou in chipul acesta ridicol. Asa ca i-am spus, ba mai mult decât atât, am dorit sa nu stau cu bratele încrucişate faţa in faţă cu un moment in totalitate penibil, si m-am oferit să-i inchei bluza. Nu mai ştiu cum am formulat, însă Lili ma privea disperata, iar şeful privea pierdut spre mine. În cele din urma seful a spus: "Nu Lili, ia un loc, poate se simte domnul".
Eu, un tip empatic, am simtit imediat ca e vorba de mine, dar acum mă întrebam in ce sens ar trebui sa ma simt. Desigur să iau loc. Sau ce? Poate că să închei eu bluza secretarei, dar mai înainte să se aşeze pe un scaun pentru ca eu să ajung la ea?
Cu paşi nesiguri si miscari ezitante am înaintat spre un scaun, privind atent in ochii sefului meu, gata sa raspund la orice dorinţă a sa. Nu înţelegeam ce doreste sa fac, şi situatia asta ma scotea din minţi. O clipa m-am gandit să-l intreb ce anume doreşte să fac, dar intr-un mod foarte politicos, din care sa inteleaga cat de mult il stimez. Atât pe dumnealui, cât şi pe domnişoara ... Eram disperat si pierdut. M-am apropiat de un scaun, dar cum nu eram sigur că şeful doreste sa stau jos, în ultimul moment m-am indreptat decis spre Lili şi i-am cerut politicos permisiunea să-i închei bluza.
Am socotit că odata încheiata, crisparea tuturor va dispărea ca prin farmec, şi vom putea vorbi de ale noastre. Lili deja se asezase pe un scaun si privea derutată spre domnul director, în timp ce eu ma intrebam daca sa-i cer sa se ridice in picioare sau sa ma las eu în jos. Dorind să-mi manifest respectul, am ales sa n-o deranjez, deci m-am asezat in genunchi in spatele ei, si am incercat să-i inchei nasturii. N-am reusit, căci mainile mele neindemanatice m-au tradat si de asta dată. Fară să vreau şi pentru că tremuram ca dracu... i-am deschis sutienul! Era ridicol intru totul... E clar că zeii îşi băteau joc de mine, dând în mintea copiilor din curtea şcolii.
Cum puteam acum sa explic ca n-am vrut? Sefu` tusi gros, iar eu priveam consternat miscarea ritmica a maxilarelor sale. Simţeam nevoia să fac un gest simplu si semnificativ din care să reiasă că întodeauna am nutrit cel mai inalt respect atat pentru dumnealui cat si pentru domnisoara Lili, dar nu am găsit nimic de facut.
Stiam ca n-ar fi bine sa încerc să leg la loc sutienul, asa ca mi-am luat mainile de pe trupul fetei si m-am ridicat in picioare. Îl priveam pe domnul director. aşteptand canin, instrucţiuni clare si precise, iar el ma privea pe mine. Abia acum am observat că în jurul gleznelor domnului director erau infasurati pantalonii.
Ooo, Doamne. O zei batjocoritori care aţi ales să mă ponegriţi în acest chip! Desigur, cel mai bine e sa ma fac ca n-am observat, aşa ca m-am intors cu spatele spre dumnealui si cu faţa spre Lili, dându-i astfel ocazia să rezolve situaţia pantalonilor. Si pentru ca şeful sa nu creada că ma holbez la domnisoara Lili, am gasit de cuviinţă s-o intreb ... de vorbă. Cum în astfel de situatii cel mai bine e sa intrebi politicos de familie, si pentru ca in fata mea statea o femeie am intrebat fara sa-mi dau seama: "Ce face soţul, copiii"? În timp ce cuvintele mi se rostogoleau pe buze, îmi venea să mă pocnesc singur de ciudă.. Mi-am dat seama ce greseala facusem...
Lili nu avea cum să fie casatorita, deci am continuat: "Mă scuzaţi domnişoara Lili, probabil sunteti domnisoara". Din nou îmi venea sa-mi dau un pumn in gura. Cum am putut sa spun asa ceva???
Probabil că Lili isi imagina acum ori ca sunt ironic, ori ca imi inchipui ca ea ar fi virgină - sau aşa ceva. Trebuia să găsesc repede ceva care sa salveze ceea ce era deja un dezastru:
- Nu că mi-as fi inchipuit ca aţi fi virgină... Adică nu ... in sensul .."
N-am mai apucat sa termin, că am simţit doua perechi de palme peste obraji. Simteam nevoia să explic ca nu am dorit decat sa fiu politicos, dar simteam si ca nimeni nu m-ar mai asculta. Îmi venea să leşin de ciudă ca n-am ocazia sa explic ce-am vrut să spun, şi pentru că Lili se îndrepta spre ieşire, am făcut doi paşi mari cu gandul s-o opresc si sa o rog sa-mi scuze nepriceperea.
M-am împiedicat de un cablu, am tras laptopul sefului de pe masa, am speriat-o îngrozitor pe Lili, iar eu m-am trezit prăbuşit la picioarele sale. Şi pentru că facuse un pas inapoi cand eu am înaintat, şi un pantof ii ramasese in urmă, am decis să-i dovedesc respectul meu, si cu toata durerea de genunchi - caci m-am lovit grozav în cadere - am apucat pantoful cu gandul s-o ajut să se încalţe. Ţineam pantoful într-o mână, iar cu cealaltă căutam piciorul domnisoarei, cand am realizat ca Lili iesise pe uşa, în fugă, făra pantof.
Acum tineam pantoful in mana si priveam prostit spre sefu`. Asteptam sa-mi spuna ce sa fac cu pantoful, daca sa ies sa-l duc secretarei, sau sa-l las jos undeva, cand mi-am amintit de ce se spunea prin firma in legatura cu fetişul său.
M-a cuprins un ras nervos, si, neştiind ce sa fac, acum cand nu se mai putea drege nimic, am decis sa-i arat sefului ca n-am absolut nimic impotriva fetisului sau, ba mai mult ca fetisul sau e si fetisul meu, drept pentru care m-am indreptat spre o sticla de J&B, mi-am turnat vreo suta ml. în pantof si l-am dat pe gat.
Atunci a izbuncnit si mi-a spus sa ies dracului afara din birou si din firma, intrucat sunt in totalitate tâmpit. Am auzit ceva despre originile mele si despre mama, dar acum nu mai conta. Ce era să fac? Să plec? Să-l las sa creada ca îmi bat joc de dânsul? Nuuu. Era inacceptabil.
L-am rugat sa ne calmam si i-am explicat ca am intrat intrucat Lili nu era ... şi ca era la el in birou... şi ca n-am vrut s-o ating... i-am desfacut sutienul dar n-am vrut ... adică nu, nu că nu mi-ar fi placut.. mi-ar fi plăcut mie ... dar era a dumnealui ... adică nu, nu era a dumnealui, pentru că dumnealui e un familist convins... şi ... si whiskey imi place ... dar nu la muncă, să nu creadă cumva că eu ... ... acum doar asa ... si pantoful, da ok... îmi plac pantofii. Nu, de obicei eu nu beau din pantofii domnelor, dar ..acum... şi laptopu oricum nu era bun... adica era pentru că brandul acela ales de dumnealui e super.
Spunând acestea ridicam constiincios de pe jos bucăţile de laptop, încercand sa le pun in ordine. Totodată m-am gandit ca daca tot sunt jos, ar fi bine să-i ridic şi pantalonii, ceea ce am şi facut, in timp ce dumnealui vorbea la telefon cu cineva.
În scurtă vreme, în timp ce eu explicam de zor intentiile mele politicoase, au intrat in birou doi domni imbracati in alb care l-au intrebat ceva pe domnul director, apoi adresându-mi-se politicos m-au poftit sa vad o masina sau asa ceva. Eu desigur nu doream să văd nimic, pentru ca nu explicasem tot, motiv pentru care m-am repezit energic spre pantoful abandonat, l-am cules,arătându-l de zor. Oamenii în alb m-au prins puternic de maini, in timp ce eu doream sa arat tuturor ca pantoful nu-mi apartine, e al secretarei, si ca eu doresc doar să i-l dau...
Viata e nedreapta, caci n-am mai apucat... Am simtit o întepatura in partea dreapta a gatului, apoi m-a cuprins o odihna placuta. Nu stiu cat am dormit, dar am visat ca faceam dragoste cu Lili, şi că mă legase de pat, cu cătuşe de catifea.
Când m-am trezit am remarcat ca intr-adevar eram legat de pat, dar nu cu catuse de catifea ci cu niste cureluse de piele, iar patul meu era de fapt un pat de spital.
